CONSTANTIN PETRESCU-ERCEA – PROFESOR ŞI DECAN LA ORADEA

            Profesorul Constantin Petrescu-Ercea, titular la catedra de Drept comercial şi cambial de la Facultatea Juridică/de Drept Regele Carol al II-lea din Oradea, prin adresa Ministerului Instrucţiunii din 10 ianuarie 1931, beneficiază, din punct de vedere financiar, de a doua gradaţie, sumă de bani care putea fi primită de un profesor în plus la salariu, prin vechime neîntreruptă în domeniul învăţământului. Aşadar, în proiectul de buget din anul 1932, la cheltuielile de personal didactic, apare menţiunea la catedra de Drept comercial şi cambial s-a majorat [suma de bani alocată-n.n.] faţă de cea prevăzută în exerciţiul 1931, la care titularul este dl. prof. Constantin Petrescu-Ercea şi care conform legii cu începerea exerciţiului 1931 primeşte  a 2-a gradaţie de vechime[10].

            În Registrul de prezenţă, intervalul 1927-1929, prof. Constantin Petrescu-Ercea, preda la Academia de Drept din Oradea, Drept comercial, joia între orele 16,00-18,00, vinerea între orele 18,00-20,00 şi sâmbăta între orele 16,00-18,00 şi Drept internaţional, vinerea între orele 16,00-18,00[11] (Registru de prezenţă, anul 1927-1928). Cele două cursuri au fost ţinute de Ercea şi în anul universitar anterior, 1926-1927, 5 ore/săptămână de Drept comercial şi cambial şi 3 ore/săptămână de Drept internaţional, aşa cum o demonstrează Absolutoarele[12] studenţilor.

            Din data de 23 februarie 1928, prof. Constantin Petrescu-Ercea este atestat ca predând Drept comercial şi cambial joia, între orele 16,00-18,00 iar vinerea, între orele 18,00-20,00,  Drept comercial[13]. Ultimul curs este predat şi sâmbăta, între orele 17,00-18,00. Toate aceste cursuri erau ţinute studenţilor din anul III ai Facultăţii juridice.

Alături de profesorii Alexandru Angelescu, Ştefan Bezdechi, Gheorghe Buzoianu, Aurelian Ionaşcu, Liviu Lazăr, Ioan Minea, Dumitru Mototolescu, Teodor Naum, Marin Ştefănescu, Ioan Tănăsescu, Gheorghe Sofronie, Constantin Petrescu-Ercea a fost decorat cu ordinul Coroana României în grad de cavaler cu spade şi panglică de virtute militară[14]. Această înaltă distincţie i-a fost acordată în anul 1917,  pe când profesorul Constantin Petrescu-Ercea avea numai 25 de ani (vezi anexa nr. 1 din Addenda Lazăr Iacob).

Constantin Petrescu-Ercea la 4 noiembrie 1930, cu puţin timp înainte de a fi ales decan al Facultăţii de Drept, a fost ales membru supleant din partea facultăţii în Comisia de examinare a avocaţilor din Oradea[15], conform  procesului verbal nr. 657/1930-1931 (vezi anexa 2 din Addenda). Decan al facultăţii la acea dată era Victor G. Cădere.

În procesul-verbal al Consiliului Profesoral de la Facultatea de Drept din Oradea, din data de 10 octombrie 1930, la care au fost prezenţi Bogdan Ionescu- prodecan, preşedinte, Iuliu Hovanyi, Andrei Sigmond, Lazăr Iacob, Constantin Petrescu-Ercea – profesori titulari şi Eugeniu Sparantia, Gheorghe Sofronie, Tiberiu Moşoiu, Liviu Lazăr – conferenţiari, Bogdan Ionescu a adus în discuţie problema anului preparator (vezi anexa nr. 3-4).

Anul preparator va fi înlocuit cu anul de îndrumare, dovadă în acest sens fiind adresa numărul 477/1931-1932 trimisă la Bucureşti de decanul Facultăţii de Drept din Oradea, Constantin Petrescu-Ercea, în conformitate cu Legea de autonomie a universităţilor. Această nouă terminologie, an de îndrumare,  în locul anului preparator, trebuia să existe la toate Facultăţile de Drept din România, facultatea noastră fiind de părere că organizarea acestui an trebuie să fie uniformă la toate Facultăţile de Drept[16]. Totodată, Constantin Petrescu-Ercea propunea Universităţii din Bucureşti o întâlnire a tuturor decanilor Facultăţilor de Drept din România pentru o decizie comună în acest sens.

Cu această ocazie, Consiliul hotărăşte ca absolvenţii de 7 clase cu bacalaureat să se înscrie în anul I adăugându-se un curs de specializare, Noţiuni generale de drept cu 3 ore/săptămână[17] care urma  să fie ţinut de prof. Constantin Petrescu-Ercea[18]. Acest curs devine examen fundamental, dovadă fiind Absolutorul nr. 484/1931.

            În Registrul de prezenţă  din perioada 25 februarie 1931-15 martie 1932, profesorul Constantin Petrescu-Ercea apare ca profesor de Drept comercial la anul III, având 4 ore/săptămână în zilele de joi şi vineri, între orele 16,00-18,00, iar la anul I cu  1 oră/săptămână unde predă Noţiuni generale de drept sâmbăta între orele 16,00 şi 17,00[19] şi lunea între  orele 16,00-18,00 (vezi anexa 5). Începând cu  anul universitar 1929-1930, Constantin Petrescu-Ercea a predat studenţilor înscrişi la Facultatea de Drept în intervalul 1929-1932 şi Cursul de civilizaţie şi instituţiile juridice franceze[20] (vezi anexa 6), 3 ore/săptămână.

            La data de 4 noiembrie 1930, în cadrul Consiliul Facultăţii de Drept din Oradea, Victor G. Cădere,  în calitate de decan-preşedinte, pune în discuţie desemnarea profesorului care va preda cursul de Introducere generală în ştiinţa dreptului la anul I, pentru studenţii bacalaureaţi cu 7 clase. Acest consiliu la care au participat şi prodecanul Bogdan Ionescu şi profesorii Iuliu Hovanyi, Andrei Sigmond, Lazăr Iacob, Constantin Petrescu-Ercea, Ioan I. Polidor alege în unanimitate, ca persoană capabilă de a preda acest curs, pe Constantin Petrescu–Ercea şi decide ca salarizarea acestui curs să se facă din sumele încasate. Salariul primit urmează să fie echivalentul salariului unui alt suplinitor. În cazul în care rezultă un surplus financiar, acesta se va vărsa în fondul propriu al facultăţii. Dintre toate materiile predate de prof. Constantin Petrescu-Ercea, Dreptul Comercial făcea parte din examenele fundamentale ale anului III[21],  fiind unul dintre cele mai importante cursuri.

            Într-un singur Absolutor, nr. 2774/ 2 iulie 1934, al studentului Iuliu Dreghiciu, în anul şcolar 1931-1932 Constantin Petrescu-Ercea apare ca predând, la examenul fundamental pe lângă cele 4 ore/săptămână de Drept comercial şi 2 ore/săptămână de Medicină legală[22].

De aceea, alături de prof. George/Gheorghe Sofronie[23], Constantin Petrescu-Ercea poate fi considerat deschizător de drumuri în ceea ce priveşte bazele şcolii moderne româneşti din primele decenii ale secolului al XX-lea. Din acelaşi an universitar, apare ca decan al Academiei Regale Regele Carol al II-lea din Oradea.